1.

a) Numiti cele doua tipuri de cunoastere identificate de B. Russell.

Cele doua tipuri de cunoastere identificate de B. Russell:  cunoaşterea lucrurilor (în care deosebim “cunoaşterea prin luare la cunoştinţă” – o cunoaştere directă, nemijlocită, primară, precum relatarea a ceea ce simt, percep sau gândesc şi “cunoaşterea prin descriere” – o cunoaştere mijlocită, derivată, cum ar fi concluzia unui raţionament) şi cunoaşterea adevărurilor.

b) Enuntati notele definitorii ale cunoasterii de adevar in viziunea lui William James.

William James sustinea cateoria pragmatistă a adevărului este o teorie generică a adevărului. Pragatismul se crede îndreptătit să sustină că adevărul poate face parte din lumea experientei si are legături intime  si indisolubile cu actiunea. “Adevărul este un eveniment ce se produce pentru o idee. Aceasta devine adevarată; ea este facută adevarată de anumite fapte.” O idee nu este deci adevarată intotdeauna. Pentru a fi adevarată, ea are nevoie de verificare prin fapte. Înainte de această verificare, nu este nici adevărată, nici falsă . Înainte de verificare, ea nu contează si nu valorează decât în măsura în care pare susceptibilă de a fi adevărată. Iar prin verificare nu trebuie să întelegem altceva decat functia pe care o îndeplineste o idee de a ne servi călăuza. O idee adevărată este un instrument eficace de actiune , un mijloc eficace de a obtine rezultate importante. Prin urmare, ideile adevărate nu sunt scopuri în sine. Ele nu există de dragul contemplării din partea omului, ci dedragul actiunii omului si în folosul exclusiv al acestuia.

„Ideile devin adevarate exact în masura în care neajuta sa stabilim relatii satisfacatoare cu alte parti ale experientei noastre”

„O propoziție este adevarată dacă este utilă”.

2. Numiti 2 filosofi care au abordat problema falsitatii si a erorii.

Problema falsitatii si a erorii a fost abordata de Baruch Spinoza si  René Descartes.